Scrisoare către poieți

Nu plângeți,
Lacrima e de carne -
Mergeți sus pe muntele inimii
Acolo surâsul e etern!

Nu plângeți
Isteric, sublim...
Þineți deschisă poarta inimii,
Un om care zboară
Poate să cadă pe spate.
Sărutați cu voluptate durerea,
Priviți-o!
Folosiți-o! Zâmbiți-i!
Doar așa veți putea fi
Fericiții copii.

Și mai ales, prieteni poieți,
Nu plângeți când scrieți poiesii -
După cum știți,
Lacrima e de carne.
Surâsul e etern.
- Vă aștept
Și vă scriu de pe muntele inimii.