Să te cutremuri cu atâta casă cu tot
ca într-o cratiță căreia Virginia Woolf,
bucătăreasa de care se temeau teroriștii,
i-a interzis expres să i se lipească de fund
ca de jilțul puterii bulionul de cultură,
dar bunica va vota urmând să exulte
printre sepepiștii Edenului că de unde lumina
dacă nu chiar din Catedrala Întreruptă!


Să te cutremuri ca o corabie părăsită
de vântul risipei de ani și de vieți și de ape
pe muntele Ararat, întâi lemnificată,
ulterior definitiv pietrificată și totuși
vulnerabilă dacă demonii adâncurilor
chemați-nechemați rod în etern temeliile
surpând piscurile tocmai atunci când
cățărătorii nu au de ce albi ca bunicuța aceea.


Să te cutremuri cum teleelectoratul la știri
despre irezolvabilitatea traversării podurilor
din Kaliningradul kantian fără întoarcere
peste aceeași europeană apă de ploaie și de râu
în mirarea că totul curge ca bulionul întrebării
bunicuței dacă acesta este cutremurul așteptat,
și în tristețea plutitoare că nu, nici vorbă, nu e,
dar marele, cutremurul, marele, vine, fi-va, va fi!

27 oct. 2004