GEM FRUNZE



Gem frunzele toamnei
despletite pe alei…

Sangele doare trecand
dincolo de mine
in trupul tau
atat de aproape incat umbra lui
ma spala
de pacatul
de a te fi cunoscut.

Gandurile mele
te mangaie
in somn,
in somnul acela care nu mai vine,
care doar pleaca
mereu
si mereu…
asemeni
vantului
care imi umbla
prin amintirile
atat de goale
si de fara de sens.

O usa se tranteste!
E usa de la camera
sufletului tau ! E goala !
Atat de goala
incat
aud doar ecoul
NECUVINTELOR tale
spuse mult prea tarziu…

Intind mana
sa te ating
si nu te mai gasesc…
Esti atat de departe
ca lutul se mira
ca te-a nascut
strain de mine
si steaua ta cazatoare
a uitat
pentru ce te-ai rugat
cand s-a stins acolo, pe cerul
drumurilor tale
pustiite de dor
si speranta…

Buzele mele te cauta –
parfum bolnav de mine –
in fiecare floare
pe care ai asezat-o cu vorbele tale
la fereastra
iubirii mele adolescentine
sosita atat de tarziu…
asemeni NECUVINTELOR tale.

Lelia Mossora
23 noiembrie 2003