durerea o stafie labartata peste coridoare
sub paturi bolnavii se fac tot mai mici
speranta danseaza pe cioburi de faianta alba
il aud pe tata vorbeste despre o floare
pe care a sadit-o si-a murit intr-o zi
despuiata de mireasma
batrani transparenti joaca septica de frica
moartea are un atu s-a nascut in aceeasi zi cu ei
nu-l mai ascult
amandoi asteptam aceeasi fetita cu deget roz
ca o bagheta magica
sa il faca pe el
ce a fost
si pe mine
zana

iunie 2004