Multi oameni goi se plimba printre noi
Multe destine-s prinse in inele
Parca-s prea multe reguli si nevoi
Intr-un ocean de neputinta si durere.

Prea multe vise sunt strivite-n fasa
Muta-I durerea care n-o simtim
Prea rece privim totul fata-n fata
Si prea putin stim sa ne mai iubim.

Au fost strabunii nostrii mult mai simpli
Nici asta nu mai stim, vrem sa uitam
Chiar ne irita tulburarea mintii
Si mult mai mult cand e ceva sa dam.

Viata ne e un simplu paravan
Si ne jucam de parca-am fi copii
Ne dam mai intelepti cu fiecare an
Dar prea putini mai au curajul de-a muri.

Suntem secati si tristi si nevoiasi
Fiindca nu mai avem ce vinde
Ne e prea greu sa credem in urmasi
Cand viata o simti ca pe un ghimpe.

Si nu ne v-om trezi mult timp
Caci nu e cale de a fi urmata
Cat pentru noi miracolul de-a fi
Innoculeaza viata noastra toata.