Mai cant, dar lacrima imi curge pe obraz
si cantecul e jalea mea patrunsa,
As vrea sa stau dar n-am pic de ragaz,
mi-e mintea de idei srapunsa.

Mai ploua, si nu observ ca ploaia-i lacrimi
de ingeri care plang de dor de moarte,
Ma afluu intre mortii ultimi,
m-am saturat de vorbe goale si vreau fapte.

Mai scriu, un ganda ma-ndeamna ca s-o fac
cand singur sant si ma ucide timpul,
Inca mai spun ceva desi as vrea sa tac,
mi-e trupul greu si mi se schimba chipul.

Mai iert caci e usor spre a ierta
dar este mult mai greu sa uit ca mor
Si vad cum verbul "a purta"
e-acelas lucru cu un ultim zbor.

Mai tac dar nu pot tace vesnic
decat cand moartea m-a rapus
Iar daca am la cap mai multe lumanari in sfesnic
inseamna: sufletul in alte lumi mi-e dus.

Mai mor, un ultim glas imi cade
si sfarma piatra cum o sfarma apa,
Timpul e singurul care ma roade
si cu stiloul imi sap groaapa.