Schimbai vitezele cu mana stanga
Doar sa ma tii mai mult de mana,
Cand stelele-ncepeau sa planga,
Cand era seara in oras stapana.

La fiecare stop ma sarutai,
Mergeam spre casa-n ralanti,
Ce stralucire-n ochi aveai!
Prinsesem viata, eram vii!

Crezi c-o sa uit al tau sarut?
Oprisei doar sa-I multumim
Lui Dumnezeu de ce-a facut,
Cum a facut, sa ne iubim.

Trageai pe dreapta cand si cand,
Sa mai furam o clipa doar,
Oftam imbratisati, plangand,
De-atata fericire si calvar.

Calvar ca trebuia sa plec,
Sa schimbi vitezele cu dreapta iar,
Si plansul incercam sa mi-l inec
Ca-n urma mea las cel mai drag hoinar.

Hoinar prin viata noastra complicata,
Hoinar intre cosmar si vis,
Cand ratacesti, iubirea iti arata
In noaptea neputintei drum deschis.

Pentru iubire nu se multumeste,
In consecinta, n-o sa-ti multumesc,
Doar te iubesc, sublim si nebuneste,
Atat de pur, total, nepamantesc.