Miroase pământul a numele tău,
văzduhul adie în pletele tale,
cu jalea plăcută a doinei,
erotică doină,
erotică jale!

Pervers mi-e cuvântul
de aceea și tac,
când,
cu puterea gândului mi te dezbrac,
te așez pe sofa,
te desfac,
și te vând,
împărțită-n iluzii de-o șchioapă,
printre care pitit,
concretul îmi scapă,
aceluiași fără scrupule gând,
despre tine,
flămând.

Fâșii din lasciva nuanță de mov
am să-ți lipesc
peste limba de la pantof,
am să-ți vorbesc
nebunii fără șir,
geană cu geană am să te desfir,
în umezeala ochiului tău cald
am să mă scald
și-am să-mi doresc
să îți găsesc
un sens suplimentar,
nepământesc.

Am să te prind de gleznă cu sărutul,
am să încurc sfârșitul cu-nceputul,
vom ezita preÈ› numai de-o mirare,
tu zbor înalt de stea,
eu val adânc de mare
și-o să-mi găsească înserarea,
iată,
culcuș în pielea ta catifelată.

Finalul e-n continuare
o aventură și mai mare
căci am să vreau
să nu te pot uita
și-am să-mi asum, o vreme,
povara care ești

o, grea povară dulce
care-mi ești!