becurile se sting, e ziua, barurile se-nchid
sa se redeschida peste cateva ore, sunt doar eu
cu taximetristii pe drum,
ei viseaza, eu mai trag cate-un fum,
si uite-asa ma prinde rasaritul
peste podul de la Narcisa,
Clarisa, Oana si Ana,
toate imi par fiinte
desprinse din poveste,
doar cea din mijloc inca vie mai este;
m-asteapta mama sa imi spuna iar
ca imi pierd noptile si timpul in zadar,
nu mai gasesc decat in ziarul de ieri
uitate fericiri, sau doar pareri
de rau ca toate s-au dus
dupa biserica si dupa gard
si eu degeaba gandul mi-l mai ard
caci n-am sa pot aduce inapoi
pe nimeni.

o alta zi, o alta iarna,
alta iubire ce nu se implineste,
ma tai, ma ard, ma tot inchipui
ca vine-o alta zi prin timpuri
si am sa vad iarasi chipu-i
de inger si de zana buna,
de domnisoara-n noapte buna,
dar ce folos cand ea s-a dus
si e o umbra in apus?

acum ar trebui sa stiu
ca e-o minune sa fii viu
si sa apreciez pe cine
arunca si numai un gand spre tine,
ar trebui sa inteleg
ca mai e putin si am sa plec,
dar pan-atunci, doar dimineata
ma scimb si eu in pijama.