taci, talpă! nu-mi pocni auzul
prin oase cu pământul care-l calci
despică-ți degetele, fă-ți din ele clești
să-noți prin balele acestor raci

adună-ți apa, fă-ți din trunchi cocoașă
să poți pustiuri laice să treci
dărâmă-n tine templul lor de humă
încolonează trupul lor de melci

adu-ți aproape săbii de carotă
să tai în sânge struguri otrăviți
din luna oarbă fă-ți rotund perete
s-anini copacii desgândiți

revarsă-ți lava cailor de ceară
uciși de stele care s-au topit
înnoadă-ți limba ta hilară
cu care omul din țărână s-a rostit

fii nobilă și lasă ochii să se culce
căzuți pe-un umăr ce-a înțepenit
culege boabele de lavă și de brumă
ca să te-ngropi în toamna ce-a murit

grăiește-ți pasul risipit sub cortul
unor copaci ce nu te-au mai hrănit
și-ascultă-n tine cum se-nalță vântul
ca niște valuri ce-au îmbătrânit

încalță-te-n corăbii și pornește
spre insula reptilelor prea reci
tac, talpă! nu-mi pocni auzul
cu visul ce sub tine îl strivești

zadarnic speri să se răscoale iarba
și să-ți ucidă umbra ce-o pășești
zadarnic te zidești în tine ca-ntr-un templu
și-ți faci icoană chipul ce-l cioplești

așa că talpă taci de-a pururi
cum tace întunericul în univers
aprinde-ți rugul tău de oase
să-ți ardem cel din urmă vers…