‘mi-amețesc opțiunile și nu-i bine nu-i bine
trebuie să fiu asemănător cu un paișpe derutat să merg cu douășunu la sigur:
indicatoare ortografie vizibilitate impecabil mie să-mi fie bine
mult mai bine am o parte partea zglobie în dreptul inimii țin un plic:
ciorapi de damă: da’ dă bine! în partea opozită tristețe mare-mare masculină
ei și!? la nivelul mării multă apă plată degusut clătesc scuip
se cuvine o schimbare binevenită în Cartea de Imobil.

mă numesc Blaise Pascal detest metafizica scepticismul ambivalențele dualitatea
corpospiritul meu face cât o tribulație ușoară din scrisorile provinciale matinale
dimineața la prânz și dupăamiază nu mănânc ceea ce nu este valabil seara
invariabil adevărurile sunt neinspirate precum cuiele încercate pe mine
n-au crucificat pe nimeni a fost doar sângele atotcuprinzătoarei stupidități
n-am dubii Președintele de Bloc spune că eu “nu sunt” până vine transsexualul
Șeful erudit scrie: cap de locatar pe masă hârtii ordonate: L, ML, XXL, etc.

necesar și suficient.

27 ianuarie 2004