Iubirile de altădată
Te năpădesc în prag de dimineață
Și te surprinzi, ștergând furiș,
O lacrimă imaginară de pe față.

Și simți cum gri te-nvăluie
O undă gravă de tristețe
Și-o picătură de melancolie
Te poartă către tinerețe.

În lacrima ce parcă-ți curge lin
Pe-obrazul tău, brăzdat acum de riduri,
Se regăsește-acel suspin
Al Anei răstignită între ziduri.

Știi… din durere și iubire
Se naște zidul cel mai falnic
Dar anii ce-au trecut prin tine,
Lăsat-au doar un gând amarnic…

Răzbat frânturi de Rai
Din vocea ta albastră
Din ochii unor cai,
Din ceața din fereastră.

Parfum ceresc să te îmbete
Și nici atunci nu ai să crezi
Că iubirea ta de-o viață
A trebuit s-o încetezi!

A venit vremea să mergem încet
Spre locurile noastre, separate
Tu – să te ascunzi în soare
Eu – după al lunii spate…