Venit din altă lume


Cândva lăsam iubirea să se transforme-n moarte,
Înfrântă de durerea de-a pierde vechiu-mi vis;
Acum doar spun că toate sunt amintiri deșarte,
Că lumea fără îngeri nu-nseamnă paradis.

Speram sclipiri celeste în ochi fără de nume
Să întâlnesc în lumea în care sunt proscris,
Dar timpurile-apuse, menite să mă-ndrume,
Mi-au arătat destinul demult că mi-este scris.

Eu vreau simțiri eterne în viața mea cea scurtă,
Cu care existența prescrisă să-mi înfrunt,
Dar, pentru toate-acestea, durere veșnic mută,
Ce doar o să se vadă când fruntea mi-o încrunt

Păstrez adânc săpată, luptînd cu idealuri
De zei născuți în timpuri străvechi și neînvinși -
Nu vreau să-ncalc legenda din vânturi și din valuri
De tainele creației ce leagă anii-mi stinși,

Dar eu mă lupt întruna și nu renunț la luptă,
Venit din altă lume, cu zeii mă socot
A fi egal în forțe și-n naștere de soartă,
Căci, dacă zeul poate o parte, eu pot tot.

Fiind singur, tot ce sufăr nu pot să-mpart cu nimeni,
Dar, singur, eu sunt ființa ce lumile domin;
Lăsându-te în urmă, femeie între oameni,
Găsesc încă în mine un ideal divin.