Întinsă goală între așternuturi de satin
asculți pe Dylan bătând la ușa zeilor
și mă adori cu-al tău plăcut accent latin
stârnit de liniștea absurdă din cușca leilor...

Te voi iubi și eu cu pasiunea oarbă a unui biet infirm
închis în lumea care ne-a născut pe amândoi năluci,
te voi visa mereu îngenuncheat sub zidul de celulă
unde-mi aștept sfârșitul la umbra unei cruci...

Pe un perete jilav am să compun un cântec,
am să te strig pe nume lipindu-mă de cer
și transformând blestemul într-un străvechi descântec
am să-ți pătrund în vise și mâna am să-ți cer!


M.T.