In chilia vietii mele absurde
ne umplem cu iubire imposibilitatile
noptii trecute
desfrunzinde-ne lenes printre hainele aruncate
in dezordine perfecta
peste coji de banane si casete
peste cartile cu pretentii, neputincioase umbre
pe cararile mele absolute,
nebuni si nepasatori
fata de traditiile atotpazitoare
linistiti de atingerea nimicului cu complementarul
sau genetic,
fara sa stim perfect limba romana, engleza, hindusa, aramaica...
sau nu, ceva din aramaica vom pastra mereu,
desi universali, desi adesea...