Ai uitat pesemne momentul creatiei tale
Insa eu nu ma indur sa uit nimic acuma
Pentru ca imi frige fiecare amintire
Esti in adancul sufletului meu dintotdeauna
De n-ai fi existat atunci as fi cersit
Lumina din stele si umbrele piramidelor ,
Frunzele toamnei si pietrele de granit
Spuma marii si al fluturilor tainic zbor
Si te-as fi nascut din lacrima asfintitului
M-as fi ascuns printre razele de argint
Si te-as fi plouat cu lumina rasucita
Pana cand rasuflarea ta ar fi devenit
Curcubeu peste zarea cea nemarginita
Ti-as fi sculptat trupul din gheata si nori
Cu plete de alge si ochii de inger adormit
Ti-as fi ascuns lacrimile intr-un cocor
Alungat pentru vecie dincolo de infinit
Si-mi spuneai ca viata nu e usoara
Ca imaginea ta o sa se estompeze mereu
Ca e prea dulce ori mult prea amara
Si sa te las sa dispari in neantul meu
Dar te-am certat iubindu-te in fiecare seara
Si-n fiecare dimineata te-ai trezit mirat
Ca-n procesul creatiei tale am eliminat
Moartea din ecuatie facand-o sa dispara.

Aprilie 2003