Pentru că ne-a luat recolta
Celor douăzeci de toamne,
Cum nu vii să-l scuipi în față
Velerim și Þepeș Doamne?

Pentru că ne-a luat chiar țara
Și nu-i lege să-l condamne,
Cum nu vii să-l tragi în țeapă
Velerim și Þepeș Doamne?

Curge Dunărea de lacrimi
Curg decretele de frică
Nu-i nici Românie mare
Nu-i nici Românie mică.

Și nici doamna-i nu-nțelege
Sub o mască de ministru
Plâng zadarnic ochii țării
Fără Tisă, fără Nistru.

Nu mai strălucesc speranțe,
Nu mai srălucește luna
23 de milioane
De ostateci plâng întruna,

Nu mai e nici pâine-n sate,
Nici puterea rugăminții,
Nici bisericile țării,
Unde se-nchinau părinții,

Curge Dunărea de lacrimi,
Curg durerile-n balade
De la scripca lui Enescu
Pân'la Mircea Eliade.

Peste lacrimile țării,
Doamne, să ne-ntinzi o mână
Soarele ce-o să răsară
Pentru nația română.

1985