ma ridica visul unei nepasari
ca sa pot vdea dincolo de zari,
ma trezesc din vis patat de stii tu,
n-am voie sa spun, oh, nu.

au cazut icoanele de mult
de pe malul Lunei cel abrupt,
am pierdut florile artificiale
prin placerile tale carnale.

lumanarea vietii de mult mi s-a stins,
m-a declarat soarta mea deja invins,
suflu peste vreme, peste anotimp,
as vrea sa mai spun multe si nu mai am timp.

azi la miezul noptii voi fi iar ucis,
de nepasarea unuia din vis,
rog sa mi se puna doar la capatai
ultimul poem de “sa mai ramai”.