poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3822 .



Feministă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [alXpression ]

2003-03-12  |     | 



Arabescuri limitate de lumina noroioasă
Se scufundă nopți prin case, prea utila mea frumoasă
Virulentă, vino, vată, spor de nori pe ceruri lude
Jur căușe de lumină dintre smocurile ude
Semeni cu răscrucea vie din răstălmăcirea spartă
Eu, hotarul de câmpie, tu, nemuritoare artă.
Ești femeie, moi în tine, roșii cozi de veveriță
Din culoarea rubinie de copil de grădiniță
Trag pe cerul alb ca moartea, o grădină de căpșune
Și din India secretă, moartea vine-n gânduri bune
Ca o nepăsare stoarsă din efortul viețuirii
Tu ești lumânarea arsă, eu, un orb în voia firii.
Te-ai topit fără tocmeală, fără sens lumina moale
Mi-a străpuns pleoapă cu pleoapă, adormind orbite goale
Dar te simt, cu vârful limbii dintre degetele roase
De atâtea zvonuri calde și de ziduri și de case.
Gardurile de pe uliți îmi agață pielea vie
Tu ești capra Amalteea, eu sunt frageda câmpie
Răsărită din licoarea diminaticei urzeli
Þesăturilor de rouă mai de azi și mai de ieri
Ești sămânța netrăită așteptând un strop de viață
Eu sunt numai negustorul, orb, lumină, văl de ceață
Sunt doar simplul cap de iască, mă aprind la o scânteie
Și cu stropul de culoare fac din mamă o femeie
Îi dau rod și îi dau viață, și din viață o ridic
Ea e zâna, zeitatea
Eu, prea stors, nu sunt nimic.
Și așa, prea plinul lumii, din femeie se-ntrupează
Regăsindu-se în sensul golului ce o creează.
Este lumea un amestec ordonat în miez de haos
E altarul cărnii tale și nimicul din pronaos.
Din demența asta pură, nemișcat necunoscută
Te sărut mușcat pe gură,
Tu, prea sfântă decăzută.
Tu făptură neatinsă, închinată prin biserici
Tu, zidită, adulată, ridicată-n slăvi de clerici
Tu bucată de plămadă sub o mână prea bolnavă
De iubire pământească, tu divinitate sclavă.
Nici nu știi când vii pe lume, lumea iar când o ridici
Din nimicul gol din mine și din lacrimi și urzici
Din furnicături plăcute și din gemete adânci
Ca din ape curgătoare sfâșiate printre stânci
Tu, femeie, tu natură, panteon de lucruri vii,
Vino să te mușc de gură,
Vino-n cer, și fă copii.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!