din platfusul gandirii
se naste dorinta
de a sta cu fata la pamant,
incercand,
sa ma intristez
ca nu ma iubesti,
ca nu m-ai iubit,
ca nu ma cunosti,
ca nu m-ai cunoscut,
ca ai trecut pe langa mine
si nu m-ai cunoscut.

am citit ultima productie
a coalitiei la guvernare,
ceva despre
pseudointegretikozare,
si nu am inteles mai mult
ca din poeziile
poetilor nostri contemporani,
de pe siturile internetului.

am vrut sa fac schimbari,
fara sa chem minerii la Bucuresti,
am vrut prin vorba
sa te fac sa intelegi,
dar tu mi-ai mai scris
inca un comentariu infantil,
de neluat in seama,
si ai plecat.

ce pacat ca visam prea mult,
incat uitam ca traim realitatea,...

am vrut sa fiu cel auzit,
dar nici nu m-ati vazut venind,
cum nu m-a vazut nici Ea.

mi s-a spus ca nu pot fi decat necunoscut,
ca nu ma pot prezenta,
dar am sa va las pe birou o hartiuta
cu pseudonimul meu - Platfucius
(cel care a vrut sa schimbe lumea),
macar asa veti sti ca am existat
si ca pe-aicea am trecut.