Trezit, copilul din sânge-mi
se zgâiește molfăind la un semn de întrebare
nu ne înțelegem deloc
eu vreau un Smith de 10’
el o năframă de lumină din Cirrus Naebula
eu, un astrograf ușor de fixat în pol
el, o pană de înger
cu care să îmi scrie înainte
de a-l ucide
că am trăit ca o mașină
de măcinat formule, paralaxe și efemeride

"nu mai spune, mă,
zici că am ratat marea întâlnire cu Cerul?"

copilului din mine nu i-au dat încă toți dinții
trăiește cu nerușinare în tot ce îi cade la îndemână
roiuri galactice, pitice albe, scăldători de lumină
la care ocularele mele nici nu pot visa.

poate n-o să-l ucid chiar în seara asta
nu am timp
e senin
și oricum…
nu ne vede nimeni.