De pasare calatoare as fi,
Spre tine as zbura nelimitat.
De pestisor marunt as fi,
Spre ochii tai ca doua oceane, as inota neincetat.
O floare albastra de-as fi,
As rasari, an de an, mai superba in parul tau moale.
Si greiere neinsemnat de-as fi,
In nopti de vara ti-as imbata auzul c-o cantare.
De-as fi inger,
In viata ti-as asterne, de trandafiri petale.
De-as fi demon,
Ghetarul din sufletu-mi mort, s-ar topi in bratele tale.
De crivat naprasnic as fi,
Vuietul ucigator s-ar transforma in adiere dulce.
De ploaie as fi,
Cu stropi de dor, pe trupul tau m-as scurge.
De nu m-ai opri,
As vrea sa-ti mai spun, un ultim gand nebun.
Cand ploaia de vara s-a opri...
Se ofileste floarea albastra,
Atunci are sa oboseasca si pasarea maiastra,
De crivat naprasnic sa-ti acoperi ochii,
Cu vuietul rece va dori sa te orbeasca
Iar demonul cu umbre de moarte va reveni,
Atunci de-ai sa poti peste toate, sa ridici dragostea noastra.
Atunci si ingerul va birui,
Atunci va inflori si floarea albastra....