culeasa ramură de brad
se tace în poveste
cu drag amestecându-se
în timpul făr` de veghe

se varsă peste lume
putere de iubire
de-aleasă mângâiere
prea mare bucurie

e de ajuns doar mâna
afară de-nlăuntru să se plece
ca sufletul albastru
cu zâmbet să mai spere

răsare iar în oameni
adânca veselie
si-atât de fermecata
dorință de trăire!

e de ajuns doar ochiul
înăuntru de afară
să-l deschidem ...!