O arteră,
un aerian bulevard.
Și la nr. 52
sorb din cupa vieții și eu,
necruțat de ani, de spate adus,
sorb rar și visez
și sînt altundeva,
la polul opus.
Și visez Utopia
și alte himerice.
Și parcă prind grai
pereții smintiți,
vedenii colerice.
Și, pierdut în oglindă,
mă înfioară
ochii pe care-i zăresc :
egalii cu zero,
altădată albaștri,
se făcură pe dată ca iadul.
Și văd creieri de munte
și urcușul e greu,
sînt un trist alpinist,
Sisif sînt, al moliilor.
Și cad și recad,
un munte suind.