Se-aude prin paduri
un urlet cunoscut,
el vine de departe-
e urletul de lup.

In fruntea haitei este
Lupul Argintiu,
cel despre care nimeni
nu mai stia daca e viu.

Haita innainteaza,
la margini de paduri,
urletele se-ntetesc
in flamandele guri.

O oaie, un berbecut,
sau poate o mioara,
cu urletul lor au
inceput sa ceara.

Ciobanii s-au trezit
si-au pus mana pe bate,
cainii i-au dezlegat caci
lupta va fi grea si o sa se-ntarate.

Lupul cel argintiu
le da iarasi tonul,
cu foamea in gat nu vede
nici cainele, nici omul.

Se-ncaiera lupii
cu cainii si ciobanii,
asa a fost mereu,
asa trecura anii.

Ciobanii dau cu bata,
cainii musca adanc,
se-aude tot mai groaznic
urletul de lup.

In lupta iscata,
moare Lupul Argintiu,
cel despre care nimeni
nu mai stia daca e viu.

Ramasa fara cap,
haita o ia la fuga,
isi linge ranile
si se-aseaza la panda,

caci daca n-au putut
sa manace vreo oaie,
vor prinde-n noaptea asta
o capra neagra,o ciuta vioaie.

Se lasa frigul
si linistea-n padure,
ciobanii si lupii stau la panda
unii sa nu, altii sa fure.