absentă fațadei cotidiene, urmez
cărări echivoce ce mă duc spre o lumină iluzorie;

cândva, punți de arome de tei, nuc și magnolii
se întindeau de la ușa mea la banca pe care mă așteptai;

mmmmm....

le traversam într-un picior și râdeam cu nerabdarea ta;

acum...pelicula amintirii tale o despică acești grei
stropi paralelipipedici ce cad pe solul huilic
și peste ochii mei, absenți, de un negru mat, inexistent,
urmărindu-le concentrați traiectoria disparată;

văd frunze dansând într-un fanatism depresiv,
îți simt respirația mincinoasă pe gât
și-mi pare că vrea să mă sugrume;

bălți pline de noroi îmi împroșcă hainele și traiectoria stropilor, și gândurile, și această turbare a frunzelor,
și ceva imi apasă grumazul, și banca pe care mă așteptai,
și teii, și nucii, magnolii și...
și nu-mi doresc o lume perfecta,ci doar o lume.