îmi țin ochii abia deschiși
mușchii tremură de oboseală...
te aud cu o secundă
mai încet decât te miști
și decât te pot vedea...
privirea ta mă arde...
mă doare mișcarea
pleoapelor tale atât de rapidă
e uitarea lacrimii
pe obrazul tău îngust și firav
de culoarea sidefată
a scoicii lăsate pe plaja
sufletului tău....
copilul din tine se revoltă
și nu iartă neputința mea
la trecerea clipei
prin clepsidra timpului...
nu mă pierzi dacă mor
eu trec în altă parte a infinitului
și rămân pentru totdeauna în tine...