vine ploaia! trec păsările! copiii fug
pe dealul mitropoliei
să se adăpostească-ntr-o scară
rămâne mingea – galbenă: soare stins –
sub picurii negri între flori ce coboară

aștept smerit pe bancă ascunzând la piept
fragile foi
sau brațele de frig
nu am putere și nici minte să te strig
de aici de sub schelă
pe tine

iubită

soție

umbrelă