am fost deunăzi
pe străzile amintirilor mele...
cele grele, de neuitat
și am aflat
că minciuna, ciuda și frica,
stau tot ca în trecut
la pândă pentru un împrumut
de glorie,
fără nici un pic
din acel nimic
atât de căutat,
frumusețe de neiertat...
am fost deunăzi
pe străzile amintirilor mele
și-am plâns de dor...
știind că ele mor...
numai eu am rămas așa
împreună cu tristețea mea...
gândind că timpul se schimbă,
gândind...
simțind...