Unicul vis pe care-l am
Și de care vreau să povestesc
E cel în care tu apari.

Se face că suntem pe deal,
Întinși pe pătura, sub copac,
Și cu mâna, mâna-ți căutam.

E toamnă, dar soarele încălzește,
O adiere zboară printre ramuri,
Iarna se aproprie, cocorii vor să zboare.

Mi-e greu parcă să plec de-acasă,
Acum că te-am întâlnit pe tine,
Și parcă te-aș fi așteptat o viață.

Nimic nu ne tulbură dormitarea,
Nici gândurile par să nu ne-ncurce,
Totul e atât de frumos și bine.

Doar respirația ți-o aud în tăcere,
Parfumul tău îl simt adus de adiere,
Astfel îmi intri fără voie-n gânduri.

De parcă ți-ai dat seama de aceasta,
Mă strângi de mână și te uiți la mine,
Cu privirea mă întrebi: "Ce e cu tine?"

Sincer aș vrea să-ți pot răspunde,
Dar parcă nici nu știu de mine,
Ești tot ce am mai scump pe lume.

Aproape să te am mereu, știu bine,
Nu e posibil, dar în suflet
Te-am ascuns ca o piatră rară.

Nimic nu m-ar face mai fericit
Decât să fii pe pătură cu mine,
Dar tu ai plecat demult în pădure.

Te caut de atunci mereu,
Pădurea pare fără de sfârșit,
Dar nu renunÈ›, alerg necontenit.

Tu ești stapâna visului meu,
Ești punctul de început și de sfârșit,
Dar orice sfârșit poate fi un început.