Tablou bizar

Pe o pânză de păianjen, am pictat o simfonie
Și-ntr-un colț de pod al casei, am deschis o galerie.

Inutilul și plăcutul, se-mpleteau în mod barbar
Și-n scurt timp, ploua cu pânze și cu note prin bazar.

Mai lipseau doar șevalete, să suporte-acel delir;
Dar le-au furnizat în grabă cioclii, cruci din cimitir.

Răstigneau grăbiți iluzii, diletanții demiurgi.
Disecând noua tendință, cu topoare de chirurgi.

Devenisem, Omul zilei. Un Midas de copiat.
Un hibrid, Da Vinci-Mozart. O minune la pătrat.

Croitor de haine strâmte, pentru unii care-au vrut,
Să-și măsoare neputința, cu un metru de-mprumut.

Eu, în fond, sunt tot același, nici o virgulă-n plus nu e;
Dar experții neștinței, mi-au și ridicat statuie.

Nu că le-ar păsa de mine, ipoteza-i de exclus;
Însă contul lor în bancâ, a trecut la semnul plus.

Bucurați-vă în tihnă, pân' la ultimul cuvânt!...
Eu mă duc să semăn lacrimi, la Gioconda pe mormânt.