Ai uitat

Þi-am ridicat mănăstiri și biserici,
Și psalmi care urcă la Tine, la cer,
M-am închinat la icoane și clerici,
Și totuși, ceva am uitat să Îți cer…

Am tot postit, m-am rugat în pustie,
Și în pustiul din Lume ți-am scris,
Þi-am dăruit sârguința mea vie,
Și totuși, ceva, să îți cer, am omis…

Am împărțit la săraci haine, leacuri,
În coliba Te-am dus, cum Te-am dus și-n palat,
M-ai făcut să privesc către Tine, prin veacuri,
Și totuși, ceva, să Îți cer, am uitat…

Vindecat-am cu Tine schilozi, și ruine,
Ce nu pot, ce nu știu, Tu mi-ai dat, și-am putut –
Am furat de la Tine pace sfântă, și bine,
Și totuși, ceva, să Îți cer, n-am știut…

Doar târziu, Te-am găsit, când doar ruga umilă
Mi-a rămas, și putere să fac, să Te cânt, nu mai am –
Doar lumina ce-ai pus peste mine, balsam
Mi-a șoptit sângerând: ai uitat să ceri milă…