În săptămâna luminată-am coborât
din lumea mea cu teoreme abstracte
cu legi și axiome întortocheate
în cel mai scump și drag ungher de pe pământ

Era acolo lacul de la Șchiopăilă
înconjurat de-o pajiște fermecătoare
cu meri în floare și cu păsări cântătoare
cu iarbă verde și miros de clorofilă

Pentru o clipă am căzut în timp agale
în vremurile când umblam după fetițe
când rătăceam pe-aici cu turma de oițe
din răsărit și până la apus de soare

Stam și mă-ntrebam dacă ce văd nu e un vis
sau e o parte din a raiului grădină
teleportată prin a scurgerii lumină
de undeva din miraculosul paradis

În locu-acela timpul parcă-a stat pe loc
și numai eu am pribegit pe vechi coclauri
purtat de jocurile sorții și de valuri
prin valea plângerii lipsită de noroc

Am căutat prin logică și prin rigoare
implementate în abstracte demonstrații
s-ajung pe marea largă-a fericirii vieții
și-am eșuat mereu în sfintele altare

Acum, când am ieșit din valea zbuciumată
și soarta m-a adus din nou la Șchiopăilă
conchid că viața din natură-i o idilă
de stele și de lună binecuvântată

De-aceea eu mă rog la cer dacă se poate
aici în paradisul străjuit de soare
să nu mai caut fericirea prin rigoare
că soarta mea mă-mpinge către miazănoapte

Ce mult aș vrea ca să rămân aici pe plai
să nu mai rătăcesc mereu în ipoteze
în algoritmi binari și-n diferite teze
să mă confund pe veci cu-acest ungher de rai