în chip răsfrânt
de geam mizer compun și uit versuri-tramvai
la cap de linie năuc îmi perforez din oase nai
cu șapca-mi dau vatmanii apă eu cânt ei joacă
– zi de leafă

e-o noapte demon să te crezi să-ți biciui coada peste față
de zeci de sute mii de ori să-ți pari un sfânt spre dimineață

zarul perfid adună banii – ca în romane – grămăjoară
între uluci se-aude-un câine cu gâtul prins cum stă să moară
curmați c-o rangă – vă implor – coșmarul bietei creaturi
dar vântul suflă a alcool tutunu-neacă nări și guri
rotunde țeste sau iisus a demonstrat cu lăzi de scule
că întru moarte nu sunt hărți să te vegheze caraule
sunt poate-o haină veche-n cui mărime… de… universală
mă-mbraci la piele cald îți e… așa… zăduf ca la o boală
și ai să zaci în vestiar nici fotbalist și nici mecanic
gonit în pauza de masă de-un șef de tură chel tiranic
îți vor aduce fluturași – privește bă visăm a leafă
apoi se prind ca morții-n tură cu umbre strălucind pe ceafă

se-arată zorii sau incendii încercănate vin din soare
îngălbenit vei fi uitat în rafturi printre stingătoare