calc în picioare morți și mă simt viu
hebdomadar
întipărit cu dalta pe sicriu
sau propriul meu bunic bătut cu maiul
brazdă
ca să răsară literă albastră

zac toate rupte
arcul
săgețile de lemn și calul meu de lemn
Copilărie
din amintire parcă și luna mi te-a șters
suflându-și stelele de păpădie

prin zmeul aninat în vie a străpuns
măceșul
rânjindu-și spinii reci
de roză postmodernă
iar berzele și-au pus petrol pe aripi
aduc alți scriitori cu sufletul în bernă

mâna mea s-a nodurit
are mușchi și vene de clopotar
bing-bănguiește
ding-dănguiește
sau poștașul mi-a adus ultimul ziar

nu mai scriu de mult pe foaie albă
din cuvintele știute tai
și tai
în picioare morții mei mă calcă
preschimbând zăpezile în cai

iată-mă-n genunchi aproape vesel
aburesc cu nările icoana
iartă-mă
spun sticlei de la lampă
rotunjită-n șolduri parcă-i mama