poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1264 .



Chipul de piatră…
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [iulian-ics ]

2006-11-26  |     | 



Aplecată peste noapte, peste vise tu-mi veghezi,
Când în timpul său se-ascunde luna-n nouri triști și goi,
Sfărâmând, a câta oară? Ochiul meu ce nu-l mai vezi,
Îmi arăți că e amorul o poveste cu strigoi.

Doar în gându-mi te mai afli, în trecuturi ce s-au dus,
Chipul tău frumos și rece alte noi priviri sugrumă,
Amintirea ta-mi ridică inima atât de sus
Și-n aceași clipă, totul, cade ca într-o ruină.

Zidiri de-ntuneric umplu ochii mei acum uitați,
Umbre blestemate parcă pun pe chipul tău speranță,
Să tot caut o privire cu ochi galbeni, disperați,
S-o găsesc, cu mine iarăși să stea noaptea față-n față.

Rece, nepătrunsă, goală e privirea ce-a rămas,
Nestatornice atingeri ale unei vagi lumine,
Gheața ta din sân, din frunte înspre patemi mi-a atras
Gândurile mele toate, năzuințele-mi senine.

Ai scris cu a mea orbire imnul unor noi istorii,
Cu simțirile-mi bolnave alte lumi ai botezat,
Și i-ai ridicat în seară piatră albă tristei glorii,
Monument al ne-mplinirii unui dor neîmpăcat.

Mai tresar și-acum în fapta unei nopți ca altădată,
Și azi glasu-ți de sirenă mă atrage-n mreje-oculte,
Când demonica-ți făptură m-ar mai bântui vreodată,
Voi avea putere oare sufletu-mi să nu te-asculte?

De-ai fi fost o zeitate, un dragon, un împărat,
Viața mi-aș fi daruit-o jertfă pentru-a ta mărire,
Toată ființa mea bolnavă, tot amorul meu curat,
Atunci s-ar fi dus spre tine la fel ca-ntr-o nemurire.

Marea-ntruchipare poate a ideii de iubire
Este raiul, unde gândul vede ce e fericirea,
Unde îngerii se-nalță cu aripa lor subțire
Și coboară-n idealuri, cum tu îți cobori privirea.

Tu, icoan-a nopții mele, rătacire, gând amar,
Veșnic noaptea-mi va aprinde candelă privirii tale;
Cum de ești atât de dulce și cu-al frumuseții har
Îmi străbați de-atâta vreme sufletul din depărtare?

Am căutat alinare și-am găsit în vis, femeia,
Ideal ascuns în șoapte, în picturi și în poeme,
Tu ești martor fericirii și de ai toată puterea,
Te asemeni unui înger rupt din rai pentru o vreme.

De ți-aș ridica statuie, marmora din chipul său
Niciodată n-ar respinge un sărut, o dezmierdare,
Dar e rece și e sacă și nu e cum chipul tău,
N-are înțelesul magic ce l-am dat ființei tale.

M-ai ținut în brațe-odată, păru-n lacrimi ți-am udat,
Dar ai fost Madona ștearsă, piatra-n graiul tău lucea,
Tristu-mi dor ce-am stins în plânset de îndată l-ai uitat,
Marmora și dalta morții au rămas în urma ta.

Și-a murit atunci speranța, și-ai rămas același suflet,
Eu, în nepăsarea-ți dulce am rămas atât de stins;
Acum pașii tăi s-adună în același gingaș umblet…
Care mi-a plăcut odată și odată l-am atins.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!