știu că am semănat deșertul cu boabe de grâu
n-am crezut că voi culege din mine un râu
ce va zgudui din temelie puternice case
ochii puși la intrare în cele trei vase


hai să ne recunoaștem în diminețile acestea cu gust de cafea
în așternutul acesta cu miros de căldură de lemn
hai să ne străbatem
întâlnindu-ne
căutându-ne
așteptându-ne

pe marginea lumii se vede copila venind
cu bucle mari picioare zdravene înfipte adânc în pământ
uitasem de ea în timpul eclipsei umblând

căutasem o țară
mi-ai dat o lume și port pe brațe o mie de suflete
așteptând să le spun nu există durere

știu că am semănat deșertul cu boabe de grâu sau cu miere

mi-ai dat o lume și azi încă mai caut piticii
cărarea micuță ce duce la casa bunicii

când trec atlantul în zborul cu tine
nu știu dacă plec ori mă-ntorc către mine

însă hai să ne recunoaștem de azi