poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 8734 .



poezie
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [RABINDRANATH_TAGORE ]

2006-09-21  |     |  Înscris în bibliotecă de Carmen Sorescu



*
Vai, pentru ce mi-e clădită casa de la marginea drumului ce duce spre târgul cetății?
Ei își leagă luntrile împovărate lângă copacii mei.
Ei vin și pleacă și rătăcesc cum li-i voia.
Șed și-i urmăresc cu privirea; vremea se scurge.
Nu pot să-i alung. Și astfel îmi trec zilele.
Zi și noapte pașii lor îmi răsună la poartă.
Zadarnic le strig: "Nu vă știu!"
Unii sunt cunoscuți degetelor mele, alții – nărilor mele, sângele venelor mele pare că-i cunoaște pe unii, și pe alții îi cunosc din visele mele.
Să-i alung nu pot. Îi chem și le spun: "Cine vrea dintre voi, vină-mi în casă! Da, vină-mi!"
Dimineața clopotul sună la templu.
Ele vin și au coșuri în mâini.
Picioarele roșii le sunt, ca trandafirii. Primele sclipiri ale zorilor le luminează fața.
Să le alung nu pot. Le chem și le spun: "Veniți-mi în grădină și culegeți flori! Veniți înăuntru!"
La amiază răsună la poarta palatului gongul.
Nu știu de ce-și lasă lucrul și zăbovesc aproape de gardul meu.
Florile-n pletele lor sunt pale și veștede, sunetele lâncezesc în flautele lor.
Să-i alung nu pot. Îi chem și le spun: "Umbra e răcoroasă sub arborii mei. Prieteni, veniți!"
Noaptea greierii cântă-n păduri.
Cine pășește încet spre poarta mea și bate ușor?
Abia îi zăresc fața, niciun cuvânt nu rostește, liniștea cerului e peste tot.
Tăcutul oaspete să-l alung nu pot. Îi privesc chipul prin întuneric și ore de vis se
scurg una după alta.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!