pe drum doar ziua port o piatră funerară
a mea a ta se poate
să nu mai știu a cui
și printre mii de brațe foșnind între cuvinte
mă tem că sunt bastardul
din floarea nimănui

ne-au îmbrăcat în zale moderne
sclipitoare
pe aur pe argint ne-au dat la schimb
mărgele
și cerem singuri jugul
suflat în prafuri grele
dansând ca la parada de clopot și de bici

atleților! eu vouă grăiesc aceste vorbe
căci ați furat ștafeta
aprinsă lumânare
și neavând zvâcnirea celor de înainte
vă avortați trăirea
în burți de monitoare

se coace și e bine decât să nu se coacă
dar toamna nici recolta
nu-i bună orice-ar fi
când roadele-s stricate din ele doar otrava
băută cu măsură
ne va-nsănătoși

e asta? truda voastră de a căra-n hambare
atâta stricăciune
atât fără de rost!
de ce nu luați aminte la ce-i orânduială
că sufletul se-ndreaptă
prin gânduri și prin post

vă mai legați o dată coloana voastră-n vene
nu-i dați lui circe vamă
nu o aplaudați
e scris
rămân bastardul dar voi ieșiți din mamă
mai lămuriți la cuget
la vorbă mai curați