Scârț!

Salută la trezire,
Cu-o voce-naltă, nechezie.
Tusește sec ploi ruginii,
In timp ce-si scuipa dintzii.

Brațele-i bătrane-l dor,
Uscata-i teaca lui de colb,
E doar un veteran bolnav,
Rănit si-apoi lasat.

Rămane trist intr-un sicriu de nuc,
Lovit in patul său din os cornut,
Si sangerează corodat,
E doar un biet bătran briceg uitat...