poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2359 .



Empty
poezie [ ]
n-am să ajung să-mi nasc copiii

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [morgana_criss ]

2006-09-12  |     | 



n-am să ajung să-mi nasc copiii
o să-mi ard trupul în așteptare
justificând astfel generațiile moarte înainte de-a se naște
și faptul că mă confund cu somnul
~ miroase a măr ~

în fiecare dimineață
călcâiele îmi susțin greutatea zborului
și omoplații se măsoară cu dumnezeu
~ cartea ta a rămas pe noptieră ~

când ajung în bucătărie, pe masă
găsesc într-o farfurie plânsul unei mame, probabil a mea
m-am săturat să-i tot repet
nu plânge mamă, amintirile mi-s cusute de trup, n-am cum să uit
~ de când dormi s-au întâmplat atâtea...
atâtea plecări
atâtea cafele
și-atâtea pachete de țigări
încât dacă închid ochii
mă pot sinucide în/ din/ și cu atâtea ~

pe hol un tată cu aer pierdut, probabil al meu
îmi spune că am același chip
preț de o clipă l-am crezut
a căzut în genunchi ca și învinsul și a plâns să fiu din nou eu
îmi pare rău i-am spus
oglinda din baie îmi arată alt chip mereu
iar plânsul e un război în care doar ochii mei au de pierdut
~Eu nu mai plâng~

*

(de câte ori se deschide ușa, ochii mi se lumineaza și cred...)

atunci am plâns tăcerea în fața argumentelor pe care mi le aducea realitatea...
acum, durerea e un fluture frământat în palme
și zbaterea diafană a aripilor zdruncină temelia ființei
care nu știe să mintă, nu știe să vadă
și pipăie fără mâini
chipul iubirii...
colții înfipți în mine zgârie trupul îngerului păzitor
făcându-l să plângă și să se ascundă în colțurile celor patru zări...
găsesc demonul din el mereu la răsărit.
(încerc să-mi amintesc cum era înainte)

spășită în neclipirea nopții, cu dinții de lapte, dureroși, înfipți într-un măr
repet păcatele Evei, îmi crestez lacrimile și renunț la îngerul păzitor...
~ vreau să uit durerea părinților de-a-mi cunoaște durerea
vreau din nou să mângâi iubirea
să-mi zboare îngerul spre înaltul curcubeu
și să-mi pot spune “de azi, am să fiu din nou eu” ~

*

Miroase a măr
Cartea ta a rămas pe noptieră

de când dormi s-au întâmplat atâtea...
atâtea plecări
atâtea cafele
și-atâtea pachete de țigări
încât dacă închid ochii
mă pot sinucide în/ din/ și cu atâtea

nu mai plâng

vreau să uit durerea părinților de-a-mi cunoaște durerea
vreau din nou să mângâi iubirea
să-mi zboare îngerul spre înaltul curcubeu
și să-mi pot spune “de azi, am să fiu din nou eu”


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!