Incerta geometrie a creierului
caută răspunsul în zadar,
în magica și geloasa intuiție.
Printre întâmplări hilare,
la marginea absurdului feroce,
mai facem câte o revoluție,
în poezie, în istorie, în ziare.

Un sân având doar silicoane,
un ins ce plânge fără un scop,
un manifest precum o poezie,
și omenirea plină de fițe în plop.
În evidență poți ieși oricum,
chiar de îți este râsul prea bovin,
și ai idei trăznite, astăzi făcute scrum.

Un răcnet ce acoperă și speranța,
să-l dai măcar la amanet.
Materia îndurerată numită cenușie,
este încinsă până la extrem.
Înfipte-n dorințe urcările pe scară,
te fac să bâțâi la succes.
Rătăcitoarea glorie, precis nu te-a ales.

Destinul de îl alegi la întâmplare,
și-n ghioc de-ți ghicești,
doar să-ți mai trepideze o venă,
căci filozof azi te numești.
O cicatrice mare cât muntele Găina,
îți răspândește teama de o tâmpă boala,
pe lume te-ai născut, asta ți-e vina.