e canapeaua verde
și bolul cu cereale și ness
ce m-așteaptă cuminți la capăt de luni
oscilez adormită între ID-ul tău și al meu
la tv chirila îmi urlă că mi-a alergat prin vene
azi mă numesc amanda
și nu mai am chef

nici măcar să mă descalț de bocanci
să atârn leneșă
ca un liliac in tavanul plin de steluțe fosforescente
să-mi mișc pleoapele
sau să tac
rămân așa un gol
ascuns printre perne

nu mai am fluturi nici flori de soc
să-i pun în pahare
în loc de bere
frigiderul e plin de lebede și cocori
la cină ei își deschid orizonturi printre vertebrele mele
îmi căptușesc măduva cu aripile lor
ca un nou lanț de ADN

și târziu omul din mine se trezește la zbor