Am picioarele pline de nămol
și inima plină de soare
atunci când te privesc dincolo de genele strânse.

Am prea mult vin închis în mine
și prea multă rătăcire,
alcoolică amărâtă și pribeagă,
lipsită de stâlp,
lipsită de prag.

Și nici nu ating clopotele când bat,
doar le aud muzica,
ce taie, ce arde;
nici nu le ating măcar
și alerg spre linia ce împarte lumea mea în două.

Și nimeni nu vine în urma mea.

Și nimeni nu mă leagă.