Mă gândesc că poate noaptea
ce se strecoară printre sălciile despletite,
purtând sub prelată gânduri și fapte ascunse,
va lua cu ea în neant, ca un gunoier discret,
toate dorințele și dorurile mele neîmplinite
ce zac într-un sac negru, ecologic,
dosit într-o debara din suflet.
Dacă în inima ta, prinsă-n fiare ascuțite,
iubirea sângerează
și lumina nu o poate vindeca,
acolo, în adâncimea infinitului
creator de efecte speciale,
printre globuri umplute cu iluzii
și generatoare de germeni
însămânțați pe fantastice spirale,
sunt izvoare și focuri minunate,
ce așteaptă să fie descoperite,
pe care gândurile mele le caută cu îndârjire,
dorind ca acestea să ude și să încălzească
speranțele atât de firave și ofilite
ce au căzut ca fluturii osteniți la picioarele tale,
doborâte de grindina unor nesăbuite cuvinte.