poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5897 .



Numai moartea
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [PABLO_NERUDA ]

2009-05-11  |     |  Înscris în bibliotecă de T. Constantin Georgescu



Există cimitire singure,
morminte pline cu oase fără sunet,
inimi trecând printr-un tunel
întunecat, întunecat, întunecat ;
murim ca într-un naufragiu ce se petrece-n noi,
ca și când ne-am îneca în propria inimă,
ca și când ne-am duce căzând dinspre piele
înspre suflet.

Există cadavre,
există tălpi lipite pe lespedea rece,
există moarte în oase,
ca un sunet pur,
ca un lătrat fără de câine,
moarte ce iese din anumite clopote,
din anumite morminte,
crescând în umezeală ca ploaia ori ca plânsul.

Eu singur am văzut uneori
sicrie cu lumânări desprinzându-se din oră,
cu defuncți palizi, cu femei cu pletele moarte,
cu brutari albi ca îngerii,
cu fete visătoare căsătorite cu notari,
sicrie urcând râul vertical al celor morți,
râul cenușiu,
în sus, cu lumânări umflate de sunetul morții,
umflate de sunetul tăcut al morții.

Sunetul este cel în care sosește moartea,
ca un pantof fără picior, ca o haină fără om,
vine și ciocănește cu un inel fără piatră, fără deget,
vine și strigă fără gură, fără limbă, fără gâtlej.

Și totuși, pașii ei s-aud,
veșmintele ei sună tăcut, ca un copac.

Eu nu știu, cunosc prea puține, abia văd,
dar cântecul ei cred că are culoarea violetelor umede,
violetelor obișnuite cu țărâna,
pentru că fața morții e verde,
pentru că privirea ei e verde,
ca ascuțita umezeală a unei frunze de violetă
în sobra ei culoare de iarnă exasperantă.

Uneori moartea trece prin lume
ca o mătură,
linge țărâna căutând defuncții,
e chiar în mătură,
în limba morții căutând morții,
în acul morții căutând firul.
Moartea-i pe laviță :
în saltea, în pernele cernite ;
trăiește întinsă și deodată suflă :
suflă un sunet întunecat care umflă cearșafurile.
Există paturi care plutesc spre portul
unde-i așteaptă moartea îmbrăcată în amiral

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!