Au fost sparte toate lunetele care priveau spre cer,
mi-au furat toate rimele din dicționarul meu vechi,
la școală se spune că văile curg numai de jos în sus
și foști înțelepți leșinați de minciună stau la priveghi.

Liniștea e falsă și a fost umplută cu orgolii și frică,
puțini mai cred în fidelitatea coșmarelor fără debit,
azi nimeni nu mai înțelege sinusoida orizontului,
deși sunt mii de vânzători de aureole fără credit.

Ciorile au adormit în stoluri acceptând iluzii false,
nu mai ascult murmurul bâlbâit al serii ostenite,
când noaptea e în închisoare, iar ziua în ospicii
degeaba se aprind felinarele pentru ruine părăsite.

Nimic nu se poate schimba în fizionomia iubirii,
doar o lumina alungă a întunericului hegemonie
și numai iarba moale din poiana anilor copilăriei
face din imaginație mireasa visului cu armonie.