Falsul deghizat în concept artificial
A dobândit puterea unui act oficial,
Minciuna diluată cu ilogic superficial
A secat complet cursul unui adevăr crucial.

Atmosfera planetei lăuntrice oxigenată cu logic
S-a prăbușit în abstract printr-un efect magic,
Am împăturit-o între coperțile cărții nescrise încă
Și a căzut încontinuu în cuvintele negândite ca într-o gaură adâncă.

Îmi pipăi umbra sprijinită de o mână,
Întunericul și-a făcut pe braț o stână
Cu luna – un câine cu blană neagră de nori
Cu dinți din raze pale ce latră răspândind terori.

Pe mâinile mele au înfrunzit copacii
Și-n apa stătută a transpirației cântă brotacii,
Pe-un picior s-a lipit o frunză puberă
Ce-a înverzit de dragoste în umană seră.

Primăvara toarnă lumină diafană
Naturii ce-a rămas de zăpadă orfană,
Păsările desenează frumos pe cer zborul,
Undeva la rădăcina ființei geme uitat dorul.

Eu strâng iubirea împrăștiată în cântec
Ce-și crește armoniile în pântec,
Respir aerul eliberat de respirația pură a primăverii regine
Și râd și râsul devine iarbă germinând plânsul în ruine.