și iar s-a-nstăpânit pe aici foaia asta strălucitoare
foaie de lux neobișnuită mâinilor noastre mângâietoare de ciorne
refuzate ideii de hârtie aptă scriiturii
au! vorba deja s-a-nglodat în cuvinte-ncurcate
foaia însă o suportă sticlind sub cohortele de fum
de data aceasta e rândul sălii fumătoare să ne cuprindă în ea
ca o amantă ce ne ademenește în permanență s-o cercetăm înăuntru
zidurile încă strălucesc (întocmai ca foaia asta fină sub muchia palmei scriinde)
e o spoială a gustului care se emancipează
scapă de sub nostalgiile nopților petrecute între buzele sticlelor de bere ieftină
acum rafinamentul foșnește până și-n subpământul odinioară primitor de buzunare golite (de
tristețe, de rele, de orișice negativisme hămesite)
totul e luciu foaie cărămizi zumzet până și fumul pare că vrea să sticlească
o străluceală
vorba devine peltică și tace