Înflorind asemeni unei roze
Te iviși în calea mea - nebună
Iar când atinsei coarda vibrării
Îți dezgoliși trupul petală cu petală
Rămasei numai miezul crud al rozei
Dar ce-ți păsa? Cunoscusei aleanul soarelui
Și gâdilitul suav al bondarilor
Cunoscusei viața ta de roză!
Îi descifrasei misterele
Și când crezui că nu mai e nici unul
Mă regăsii pe mine - un mister veritabil.
Þi-ai fi dorit din nou petalele
De roșu crud
Ca să mă cucerești asemeni celor dinainte
Deși știai că eu nu sunt ca ei
Și îmi doresc ceva mai mult
Peste cuvinte.
Þi-ai fi dorit să fi roza mea
Și să strălucești asemeni Farului din Alexandria
În calea vapoarelor în căutare
Dar acum era prea târziu
Te dezgoliși și nu mai însemnai nimic pentru mine
Poate dacă mai fi așteptat...
Și într-o disperare nebună
Þi-ai fi dorit să-ți strângi petalele răvășite
Și mucede de pe drum
Ca să ți le pui din nou coroană
Degeaba, chiar dacă le-ai fi găsit
Ele nu mai aveau cum să stea la fel ca înainte.

Degeaba-ncerci din scrum
Să reclădești ce-a fost
Acum e prea târziu
Și nu mai are rost!